METODE DE COPIAT

Dupa ceva pauza, in seara dintre examene(clasa a VIII-a) m-am gandit sa va spun cateva din metodele de copiat pe care le-am intalnit pe decursul anilor de scoala(suna de parca as avea 30 de ani petrecuti in scoala, stiu). O sa "insir" aceste metode intr-un top.

LOCUL 5:

    Copiutele. Mult cunoscutele copiute. Sunt sigur ca toti ati facut asta sau cel putin ati intentionat s-o faceti. Tot ce-ti trebuie e o hartie de dimensiuni reduse si un instrument de scrs care scrie subtire. Incerci sa scrii cat mai ordonat(scriu in copiute mai ordonat decat scriu in caiet -mai ales ca am doar doua caiete la 14 materii-), astfel incat sa nu fii nevoit sa te "chiorasti" si sa nu intelegi ce tocmai tu ai scris, riscand sa fii prins si poate pedepsit (se da nota 1 daca profesorum e mai...profesor). Mai puteti folosi micile "manuale de buzunar", facute parca special pentru asta.

LOCUL 4: 

    Scrisul pe anumite zone din corp. Acelasi lucru ca si copiutele. Acum inlocuiti hartia cu o parte din piele care poate fi acoperita sau cu o parte de haina care poate fi ascunsa. Partea proasta e aceea a disparitiei lor. Daca un profesor baga de seama ce ascunzi, nu prea ai sanse sa stergi sau sa....rupi haina. Copiutele le poti mototoli, arunca...inghiti(ce? am avut colegi care au facut asta).

LOCUL 3:

    Scrisul pe masa. Aceasta metoda este metoda folosita de mine cel mai mult. Scrii pe masa tot ce este de retinut mai greu si se poate prescurta(forumule la matematica/fizica, reactii la chimie, chiar definitii). Poti acoperi scrisul cu foaia pe care urmeaza sa dai testul, cu penare ale colegilor(nu detin asa ceva) sau chiar cu...cotul. Trebie sa ai grija sa nu se stearga, ele fiind scrise cu creionul pentru a se poate sterge si pentru ca altele sa le ia locul. Marele dezavantaj este acela ca nu poti s-o folosesti cand dai un examen/concurs.

LOCUL 2:

    Scrisul pe foaia de test sau in penar/trusa geometrica. Am folosit aceasta metoda in clasa a VI-a, la teza la romana. Am scris ideile principale pe trusa de geometrie cu un marker pentru CD-uri. Acea trusa exista si azi si va fi folosita la examenul de maine, la matematica. Yupii. Era sa fiu prins atunci, noroc ca am reactionat repede si nu s-a intamplat nimic. Am luat si nota 10, deci, reusita totala pentru mine. In general mai scriu si pe foi cu creionul, undeva pe un colt, discret, cu o guma de sters la indemana. Reusita, de asemenea. Dar totusi de ce se afla pe locul 2? 

LOCUL 1.

    O sa aflati. Copiutele cu ambreaj! Ce sunt? Copiute. Ce le difera de cele de pe locul 5? Pai "ambreajul". Ce este ambreajul, va intrebati. Ambreajul este reprezentat de o ata, subtire, discreta. Totul trebuie pregatit de acasa, si asta o face cam greu de utilizat. Sa va explic. Se ia o copiuta preparata ca la carte(locul 5). Se executa(O.o) o gaura in partea de sus cu un ac de cusut normal, prin care se trece ata amintita mai sus. Acum copiuta trebuie sa ajunga undeva unde poate fi citita, deci la palma. Se duce ata de pe umar pana pe picior asa in cat sa fie putin mai mare. Imaginativa un "L" intors. Acum luati o foarfeca si faceti o gaura in cioarap, apoi treceti ata prin ea. Aveti o ata care va atarna "la ciorap" legata de o copiuta. Totul bun. Va trebuii sa aveti grija sa nu se rupa sau sa scape. Cand veti ajunge la scoala, pozitia voastra pe scaut va fi una in forma numarului "4". Trageti picioarele mai sub scaut, si cu bucata de hartie in mana, trageti de capatul atei care este in soseta. Faceti un nod si taiati ata. Acum va trebuii sa ramaneti asa, cu copiuta sub maneca de la camasa(sau pulovar, ce aveti). Scoatei usor copiuta cand aveti nevoie de ea. Marele avantaj este acela al ambreajului. Puteti scapa usor de copiuta punand picioarele sub masa, copiuta fiind trasa de ata. 

Am pus aceasta metoda pe locul 1 pentru siguranta care ti-o ofera si pentru timpul in care poti scapa de copiuta. Am folosit metoda la un test de matemica, si mi-a si reusit.

Succes la examene, teste. Un sfat? Invatati decat sa va pierdeti timpul cu metode de copiat. Stiti zicala: faceti ce zice popa, nu ce face.

Stepf Richter

Sa plec sau sa raman in tara?

O intrebare pe care,multi dintre voi, o puneti frecvent. Unde este mai bine? In Romania sau "afara"? Fiecare cu parerile lui, nu incerc sa le influentez. Eu, personal, o sa incerc sa ma car cat mai repede posibil din tara. De ce? Raspunsul, probabil il stiti cu totii, dar unii vor sa ascunda adevarul. Nu prea vad de ce, dar... 
Am fost si sunt curios sa aflu cum e viata "in strainatate". Nu o sa aflu cum e "in strainatate", stiu,  aceasta "strainatate" cuprinde o multime de tari... Si ca tot veni vorba. O multime de tari mai evoluate decat Romania si o alta multime de tari aflate intr-o stare mai proasta decat a Romaniei. Daca aveti de gand sa parasiti tara -va dau un sfat-, incercati sa plecati spre vest. Si am si incercat sa aflu, totusi, cum este prin alte parti. Din fericire am dat peste un baiat(numele lui fiind Ciprian) care este plecat de ceva timp in Spania(Girona, mai exact).
Aceasta postare va continua prin prezentarea unui interviu acordat de catre Ciprian mie, respectiv cititorilor acestui blog. 

Stepf Richter: Salut. Care este numele tau?

Ciprian M.: Minea Ciprian George.

Stepf Richter: Ok, Ciprian. In urmatoarele minute ne vei povesti despre cum ai ajuns in Spania, cum te-ai adaptat, cum traiesti acum acolo. Si, incepem cu inceputul. Cum ai ajuns in Spania? Banuiesc ca ai ajuns acolo cu parintii tai.

Ciprian M.: Da, deci in anul 2000, la patru ani de la nasterea mea, tatal meu a venit in Spania(orasul Girona) araturi de unchiul meu pentru a incepe o viata mai buna. Din pacate eu am ramas in Romania singur alaturi de mama mea.Am trait o mare parte din viata fara tatal meu, avand in vedere ca a plecat cand eu aveam 4 ani. Mai veneam aici(in Spania) in vacanta de vara dar niciodata pentru a ne muta definitiv, pana in anul 2006 cand am venit aici pentru a ramane definitive. Pe o parte eram fericit ca aici puteam fi o familie fericita si unita, pe de alta parte am plecat din romania si am lasat in spate prieteni si familie.

Stepf Richter: Ok, v-ati stabilit in Spania. Ne poti spune, acum, la momentul actual, daca ai avea ocazia si sansa va reintoarceti in Romania, ati face-o, presupunand ca aici veti avea un trai asemanator?

Ciprian M.: Daca am avea o viata la fel de buna pe plan economic, desigur. De ce nu ?

Stepf Richter: Nu v-ar deranja comportamentul celorlati romani, rromi, infrastructura si degradarea tarii in momentul de fata?

Ciprian M.: Sincer nu, romani sunt tot romani. Aici cand te duci sa iti iei un loc de munca, cu criza actuala, prefera pe cei de-ai casei, sa zicem asa, incearca sa evite stranieri. Sunt sigur ca in Romania daca ar fi acelasi numar de stranieri cautand loc de munca s-ar proceda la fel. Si chiar daca nu e la fel de exagerat ca in Romania, si aici sunt foarte multe pile, nu doar in Romania. Degradarea tarii, pe mine sincer nu ma intereseaza cat timp am o paine pe masa.

Stepf Richter: Ai o paine pe masa, dar cand aceasta risca sa-ti fie furata de diferite clase sociale? Nu este nicio diferenta in acest aspect? Ma refer la comportamentul romanilor in comparatie cu cel al spaniolilor. Suntem la acelasi nivel?

Ciprian M.: Nu, dar aici sunt foarte multi marocani si negri care putem spune ca sunt la fel ca tiganii.

Stepf Richter: Ok. Nu exista padure fara uscatori.  M-ar interesa care sunt diferentele majore dintre romani si spanioli. De ce ar merita sa vin in Spania si sa nu raman in tara, doar ati ajuns acolo in cautarea unui trai mai bun, mai decent. V-ati stabilit acolo. Asta inseamna ca l-ati si gasit.

Ciprian M.: Da, desigur. Principala diferenta este felul in care te tracteaza si politica de viata pe care o au ei. La inceput toti sunt rasisti, dar cand incep sa te cunosc te ajuta cu tot ce pot, aici de exemplu se pot acorda imprumuturi de 100.000 €+ , in schimb in Romania nu te imprumuta nimeni cu mai mult de 100 lei…Aici, nu te lasa nimeni sa mori de foame, sa zicem. In Romania toata lumea se uita doar pentru el, nu si pentru vecin.

Stepf Richter: Ok. Ai amintit ceva mai sus despre prietenii pe care i-ai lasat in tara. Ce poti spune despre adaptarea ta si a familiei tale in acel mediu? Ma refer la adaptarea pe care o cunosti tu, dupa venirea ta.

Ciprian M.: La inceput a fost greu, de exemplu in prima zi a mea de scoala, a fost urat rau de tot, vezi cum toti copiii rad de tine si vorbesc intr-o limba pe care tu nu o cunosti si nu intelegi nimic. Pana m-am adaptat a fost urat, dar acum s-au obisnuit cu mine  si pot spune ca am prietni adevarati langa mine. Tatului meu i-a a fost usor sa se adapteze, in anul 2000 cand a venit aici se ducea o viata foarte usoara si a gasit repede de munca si a apucat sa puna banii de o parte. Pentru mama mea, din pacate, a fost greu sa se adapteze, lucreaza intr-o fabrica de biciclete. La inceput i-a fost greu… nimeni nu vorbea cu ea si toata lumea o critica. Acum a legat prietenii si totul s-a schimbat. Pare a fi de o viata aici.

Stepf Richter: Deci adaptarea nu este o problema majora. Inceputul este greu in oriunde, este firesc. Alta problema pe care as vrea sa o abordez ar fi limba. Spaniola....Este o limba care nu este foarte vorbita, mai ales in partea noastra de "lume". Cat timp ti-a luat sa inveti limba, avand in vedere ca trebuia sa mergi la scoala, sa inveti, sa faci lucruri cu care erai obisnuit, care devenisera o rutina, numai ca acum le faceai "pe spaniola".

Ciprian M.: Sincer la inceput mi-a fost greu sa invat spaniola, avand in vedere ca aici limba de baza este catalana, un dialect al limbei spaniole. Mi-a luat aproximativ cinci luni pentru a le putea diferenta si vreo sase sapte luni pentru a sti sa le vorbesc si inteleg pe amandoua. Am 4 ani de cand stau aici dar inca nu le stiu la perfectie.

Stepf Richter:  In concluzie, unde ai vedea viata mai frumoasa? In Romania sau in Spania? Poti argumenta raspunsul?

Ciprian M.: Pentru o viata mai buna aleg spania, deoarece politica tarii si felul de viata pe care il au spanioli, este foarte diferit de romani in sens bun. Aici este serviciul sanitar foarte dezvoltat si nu te lasa sa mori in fata usii, asa cum se intampla in Romania. Aici ai foarte multe avantaje care in romania nu le ai. Spania ar trebuii sa stea 100 de ani pe loc, iar Romania se evolueze in continuu la un nivel inalt pentru a putea egala calitatea de viata si felul de a gandi care e aici in Spania. Prefer Spania, dar din punct de vedere a distractiei prefer Romania, fara a ma gandi de doua ori.

Trageti singuri concluziile.

Scuzati eventuale greseli(corectabile), incercam sa ma tin de promisiunea ca voi posta zilnic. 

Stepf Richter.

Nou in lumea voastra

 Salut, mă numeşte Ştefan Alexandru, cunoscut sub pseudonimul de Stepf Richter sau mă rog, Ştefan Richter. Locuiesc în micul oraş Drăgăşani, un oraş ce numără ~11.000 de locuitori, situat în sudul judeţului Vâlcea. Nu pot spune prea multe despre acest oraş, având în vedere că este un oraş mic, slab dezvoltat, plin de specimene tipic româneşti. Un oraş cu o istorie "povestibila" în 10 minute, avem un muzeu al vii şi al vinului(poate aţi auzit, întâmplător de Podgoriile de Drăgăşani) situat pe strada principală a oraşului, ce poartă numele liderului mişcării revoluţionare de la 1821, Tudor Vladimirescu. Poate vă întrebaţi dacă oraşul are vreo legătură cu Tudor Vladimirescu, dacă tot am amintit asta. Da, are. În zonă Dragaşaniului s-au dat ultimele lupte dintre Pandurii lui Tudor şi turci, la întoarcerea acestora.  
 Ce aţi mai putea vizita în Drăgăşani, în cazul în care aveţi neplăcuta ocazie să ajungeţi aici? Nimic. Poate parcul "Batca". Ne mândrim cu el. Este un fel de câmp pavat, în mijloc aflându-se un fel de groapă cu apă ce serverste drept suport pentru nişte bărci. Şi....Era să uit, avem şi un ştrand populat în timpul verii de locuitorii oraşului. Sau mai bine spus de minoritarii oraşului. Minoritari, da, deşi am impresia că sunt mai mulţi decât români... Doar impresia, din fericire. Ne putem mândri şi cu fabrica de încălţăminte care a fost FINCA. A fost, pentru că nu mai este, logic, aşa e? A trecut, ca multe alte fabrici şi uzine ale frumoasei ţări, printr-o rapidă şi frauduloasă privatizare şi aducere în paragină. Acelaşi lucru pătînd-o şi uzina mecanică de muniţie şi armament Drăgăşani. Ulterior, a fost înfiinţată o noua uzină de încălţăminte (n.r. EuroFina), sub tutela respectabilului domn Ciocan Cristian. Cam atât despre oraş. Ar fii timpul să vă spun câte ceva despre mine. 
 Sunt un om sociabil, cred eu, elev la Şcoala cu Clasele I-VIII Tudor Vladimirescu(da, acelaşi Tudor Vladimirescu) şi sunt în clasa a VIII-a. În curând voi termina ciclul gimnazial(cu greu), din fericire. Sau din păcate, depinde din ce parte privesc problema. În principiu este un lucru bun, consider eu. Să revin. Sunt înalt(~1.80 O.o), slăbuţ(nu sunt piele şi oase dar nici gras nu sunt), păr ondulat, saten şi puţin mai lung decât al celorlalţi (fapt cu care mă diferentiez uşor în mulţimea de cretini oamnei de treabă). Probabil o fire mai ageră şi-a dat seama că sunt foarte arogant. În general privesc lumea de sus şi asta nu ştiu cu siguranţă dacă este bine sau nu. Dacă nu e bine, suport consecinţele(sau nu), asta e, aşa sunt eu. Mă pot defini ca fiind flegmatic. Ştiţi voi, oamenii aia plictisiţi non-stop, liniştiţi oarecum, suferind de lene. Mai mult mă veţi cunoaşte pe parcursul postărilor mele. Că tot am ajuns aici. Despre ce vor fi postările mele? Aş vrea să fie un blog ce tratează probleme sociale, politice, istorice, ştiţi voi, chestii din astea plictisitoare tratate în stilul meu.  
 Spor la citit, posturile vor fi şi lungi(sper eu că şi zilnice) în mare parte pentru a încerca o oarecare filtrare a semialfabetizatilor(să nu vă supăraţi pe mine).  

Al vostru Stepf Richter.